sâmbătă, 11 februarie 2012

Versuri


El imi scrie versuri. De fiecare data cand preaplinul il inunda el imi scrie versuri si le scrie cu toata limpezimea si curatenia pe care sufletul lui i-o asterne. Cuvintele ii sunt firesti, asa cum ai descrie o activitate pe cat de la indemana, pe atat de necesara pentru supravietuire. E atata apasare dulce in simplitatea cuvintelelor lui, atat de multa putere in felul cum manevreaza modul de a descrie simtiri.
Aici e toata frumusetea lumii.
Sa stii ca el iti scrie dragoste in cuvinte curate, fara ascunzisuri, fara oculisuri, fara rime incrucisate, fara false pretentii. Pur si simplu sa iti scrie in alb ceea ce sufletului lui nu mai poate sa pastreze doar pentru sine si trebuie sa reverse in cuvinte, pentru ca mai apoi sa poata umple la loc pocalul inspiratiei pentru EA.
Sa stii ca nevoia sa de creator te cere pe tine ca sablon dupa care sa isi muleze creatia, ca tu esti nucleul, esti mingea de foc ce arde penbtru a intretine flacara mereu vie a pasiunilor lui, tu esti motivatia, dar nu o motivatie pentru a obtine un scop in sine, ci impulsul ce revarsa creatia.
Acum esti gri, iar apoi porti toate culorile lumii, astazi ai fost femeie iar maine calatoare. In fiecare cuvant te-a reinventat si te-a descris pe tine, altfel, in toata gama de pasteluri, ai fost apa, te-ai infiltrat lichid in tesuturi, apoi esti foc si arzi cu narabdare.
Mai mult de cat iubita, sa fii inspiratie si sa te nasti de fiecare data cand imaginatia lui te creeaza.