Din file mai vechi (II)

In cautarea timpului regasit

E incredibil cum simturile ne sunt paralizate uneori atat de tare de impactul unui moment asupra constiintei, incat tot ceea ce a avut legatura cu acel moment persista staruitor in colturile mintii noastre, gata sa rabufnesca la cel mai mic impuls care aduce in lumina amintirea acelui fapt.

Un parfum pe care l-am folosit intr-o anumita perioada din viata mea, l-am lasat uitat intr-un sertar multa vreme. Nu cu mult timp in urma mi-am reamintit de parfumul meu. Valuri de simtiri mi-au navalit memoria. Fiecare nuanta imi amintea o strada, stiam exact in ce am fost imbracata la premiera unui spectacol de teatru, senzatia puloverului din casmir pe pielea mea, locul unde am stat si ce valuri de emotie m-au cuprins, aerul rece, nostalgia intiparita in suflet.

A venit toamana si odata cu ea m-am transpus involuntar in alt spatiu, izibitor de asemanator :
ploaia rece si vantul intepator ma fac fericita, imi incurca parul si imi matura fata, capatul fularului se intinde spre cer, cu ambele maini imi tin de marginile hainei cumparate de pe Champs-Elysee. Ochii imi sunt invadati de imagini desprinse din cartile mele de epoca, castelul maret se desfasoara in fata mea, sobru, impunator, cu o raceala solemna. Si totul e tacere...
Sunt obosita, am vizitat atat de multe locuri intr-un timp scurt, dar mai mult decat oboseala fizica, cea psihica, rapusa de atata minunatie este epuizata. Unde sa ingramadesti atata spendoare, grandoare, lumina? ( la radio se aude o piesa frantuzeasca). Sulfetul explodeaza...
In sala oglinzilor lumina intra toata odata, in casti imi sopteste o voce de basm pe arii de Chopin, povesti cu regi si printi si doamne de curte din secole trecute. Cu haina mea lunga si noua imi vine sa fac piruete printre statuile, argintariile si mobilele in stil baroc ale saloanelor atat de minutios decorate in cel mai frumos curent al vremii.
Ma asej pe un jilt in fata unei ferestre largi ce da spre gradini, grandioasele gradini. Las cartea cu coperti groase langa mine; intr-o dupa-amiaza rece de toamana ma opresc intre randuri si privesc imensele fantani, ancorate de arbusti gemeni.
Cu fiecare salon, cu fiecare poveste imaginatia debordeaza.
Rochia din catifea purpurie matura cu poalele largi treptele scarilor de marmura, mana imi mangaie balustrada rece invelita in ramuri verzi impodobite de boboci multicolori. Imi ridic privirea si sunt pe ultima treapta, ma apropii si imi imbat simturile cu mirosul incantator al imensului buchet de trandafiri asezat intr-un vas de ceramica de o marime impresionanta...

...pulverizez parfum in jurul meu si plutesc in valsul aducerilor-aminte....